783

Incercam aseara sa aflu de unde se ia 783 si am ajuns pe blogul cuiva care descria cu exactitate ‘calatoria’ pana si de la aeroport. Credeam ca glumeste, spunandu-mi in gand ca nu poate fi chiar asa, insa azi am primit confirmarea tuturor celor spuse de respectivul.
In primul rand, asa cum citisem, nu se poate lua bilet din statie, ci de la 300 m. Interesant. E foarte placut ca la 5 si jumatate sa te plimbi sa iti cumperi bilet. In al doilea, cum poti sa treci intai pe la ‘sosiri’ si abia apoi sa opresti la ‘plecari’? Care e logica? Sa se intalneasca cei care tocmai au venit cu cei care pleaca pentru a schimba impresii? Nu as prea crede, desi e singura care imi vine in minte.
In rest, drumul a fost exact ca la noi. Cu traficul de la noi. La intoarcere am facut o ora si jumatate. In timpul acesta, de obicei, ajungeam de la Iasi la Suceava. Nu mai retin cati km erau, dar cu siguranta muuuult mai multi. Concluzia? Asteptam sa se inventeze teleportarea.

Cadou din vacanta

Vacanta de… blog. I’m back now. Si am revenit cu un banc:

Ion pleaca in concediu, in strainatate, iar la plecare Gheorghe il roaga sa-i aduca si lui un papagal. La intoarcere, Ion, care a uitat sa-i cumpere un papagal, prinde o bufnita si-i spune lui Gheorghe ca e papagal regal…

O saptamana mai tarziu, se intalnesc la o bere, iar Ion il intreaba pe Gheorghe daca papagalul a inceput sa vorbeasca.

Rorschach

Testul Rorschach ne demonstreaza ca percepem realitatea diferit insa, in majoritatea cazurilor, respectam anumite tipare. Desi aceleasi pete sunt diferite pentru fiecare din noi s-a construit un dictionar care ne ajuta sa facem o caracterizare psihologica a subiectilor.
Acum asta am impresia ca sunt si eu: o plansa din acel test.

…

…

Un titlu pentru acest post nu am pentru ca probabil fac ceva nu foarte dragut. Tocmai de aceea va ramane fara… doar cu puncte de suspensie.

Pronto… perfect pentru oglinzi!

Am prostul obicei de a stropi oglinda din baie cu orice: fond de ten, apa, fixativ, pasta de dinti… Astazi, dupa ce am facut-o de toata frumusetea, m-am gandit ca nu pot sa o las asa. Am mers in baia mica si… surpriza! Ceea ce eu credeam ca e solutie pentru sters geamuri era de fapt altceva. Bineinteles ca eu nu am aflat decat dupa ce am murdarit oglinda atat de bine incat nici eu nu ma mai recunosteam in ea.
Stiind insa ca saptamana trecuta colega mea a sters-o cu ceva ce avem in casa am luat la rand tot ce am gasit in baie: Domestos, Cillit, spray pentru… nu mai stiu ce era acela… si, bineinteles, inainte sa trec la solutiile din bucatarie, ultimul a fost Pronto, care am aflat ca nu e bun doar pentru mobila ci si pentru geamuri si oglinzi. Deci… traiasca Pronto! Am uitat de restul! (desi poate imi aminteste si mie cineva sa trec o solutie pentru geamuri pe lista de cumparaturi)

‘Ati accesat…’

Sunt o fire orgolioasa, stiu. Nu e nevoie sa imi spuna nimeni, nici sa mi-o confirme. Pe langa asta, stiu si ca atunci cand ma supar, nu imi trece usor. Poate ca e si din cauza orgoliului la care mi s-a mai spus sa renunt. Poate… poate nu. Din cand in cand insa, la fel cum ma supar, imi si trece. Pur si simplu. Uit si de ce nu mai vorbeam cu cineva. Mi se face dor… Ma gandesc ca intre timp ne-am schimbat si as vrea sa bem o cafea.

not alone

Ai avut vreodata impresia ca te urmareste cineva? Ca te priveste? Ca nu esti singur desi te uiti in jur si nu e nimeni in preajma ta? Ti s-a parut vreodata ca cineva e in spatele tau si, cand te-ai intors, nu ai vazut pe nimeni?
Exact asta e senzatia pe care o am eu acum. Am intrat in bloc si m-am uitat in jur. De 2 ori. Mi se parea ca aud pe cineva. Am intrat in lift si, desi ma uitam in oglinda, aveam impresia ca mai e cineva. La fel mi s-a intamplat si cand am intrat in casa. E un sentiment ciudat si nu pot sa zic ca tocmai placut.

Mi-e dor…

Mi-e dor sa ii fie cuiva dor de mine. Cuiva anume, cred. Nu credeam ca o voi spune. Nu stiu nici daca voi publica post-ul pentru ca e doar unul din acele momente in care sunt inconjurata de oameni si ma simt singura pentru ca nimeni nu ma cunoaste, nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma tine in brate. Stiu ca imi va trece. E doar un moment… unul din acele momente… si totusi ma simt singura. De asta nu imi era dor!