Protected: WIIFM?

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

De ce vorbim noi, fetele?

Nu stiu daca am nevoie de mai multe degete decat am pentru a numara barbatii care pot intelege o femeie. E greu, stiu. Si, nu stiti de la mine, dar nici noi, fetele, nu ne intelegem!

Ca un pont pentru voi, reprezentanti ai sexului tare, daca nu aveti timp, chef sau nu credeti in studiile pe care le-au facut altii, luati-ne ca atare. Noi avem nevoie sa vorbim. Asa ne relaxam. Asa uitam de problemele zilnice. Asa ne destresam. Asa… epuizam acel numar extraordinar de mare de cuvinte pe care simtim nevoia sa le rostim pe zi si nu va innebunim pe voi pentru ca, de cele mai multe ori, un barbat se pierde in multitudinea de amanunte pe care noi le observam, nu realizeaza cand schimbam subiectul, cu atat mai putin cand revenim la cel dinainte, pentru ca, de unde veniti voi, pe Marte, daca ai epuizat un subiect nu mai revii asupra lui decat daca una din variabile se modifica. Nu e mai bine sa vorbim intre noi? Despre ce? Despre vreme, despre petrecerea de aseara, despre ziua lunga si obositoare pe care am avut-o, despre voi, despre implinirile, neimplinirile, frustrarile, bucuriile din fiecare zi, despre planurile de a doua zi, despre… orice va innebuneste. Si abia apoi vorbim cu voi!  Luati-ne ca atare sau rezervati-va din timp un loc la cel mai apropiat spital de psihiatrie!

‘Te iubi!’

Nu obisnuiesc sa spun ‘Te iubesc!’. Ajunsesem, candva, sa o spun cuiva din reflex. Nu spun ca nu simteam asta (simt  si acum, desi acum il iubesc altfel decat atunci), insa nu mai tresaream cand ii spuneam asta. Nu imi mai batea inima intr-un ritm mai alert decat de obicei cand auzeam aceste 2 cuvinte. De aceea evit sa spun.

Cu toate acestea, exista doua persoane carora la spun ‘Te iubi!’. Mama, careia nu stiu daca i-am spus ca o iubesc vreodata dar stiu ca stie. Sau sper ca stie, desi i-am albit parul inainte de vreme, desi stiu ca din cauza mea a avut nopti in care nu a dormit, desi stiu ca din cauza grijilor pe care si le facea pentru o mica inconstienta incapatanata nu a putut manca pana sa imi auda vocea, desi… sunt o mica pacoste… Si totusi, o iubi! Mult de tot! A doua persoana e cea pentru care imi facusem eu griji pana mai devreme, fiindca stiu ca in mod normal nu doarme pana atat de tarziu… dar care acum stiu ca e bine si ca doar e mai ‘zuzu’ decat mine si care m-a facut azi noapte sa zambesc cand mi-a spus ca ‘ii e dor de mine si ca ma iubi’.

Stiu ca m-ati auzit des  facand ‘declaratii de dragoste’ insa o fac cand ‘iubesc’ pe cineva atat de mult incat imi vine sa il spanzur. Cu o intrebare ironica spun tot: ‘Stii cat de mult te iubesc?’. Sper ca, mai devreme sau mai tarziu, sa imi amintesc cum se declara iubirea si mai putin ironic ori sarcastic.

Let’s Do It!

Astazi am decis cum voi sarbatori implinirea a 24 de ani! Nu vreau petreceri fancy! Nu vreau cadouri extravagante si inutile! Vreau sa fac ceva care sa conteze pentru mine si pentru voi!
Am primit astazi un e-mail de la Let’s do it, Romania! in care primeam informatii despre ziua de curatenie nationala, ce va avea loc pe 25 septembrie 2010. Initial am spus ca vreau sa particip si eu… dupa care am vazut data… iar prima reactie a fost: ‘De ziua mea? Hai sa fim seriosi! Ma gandeam la un party!’ Si totusi, daca eu am decis sa particip si sa fac ceva pentru un ‘maine’ mai curat, puteti sa va ganditi si voi a doua oara! Astept sa va inscrieti! Nu am pe nimeni in echipa, inca, in afara de mine. Inca! Pentru ca abia m-am hotarat! De ziua mea fac curatenie, inainte sa petrecem! Stati linistiti, voi avea grija sa avem suficienta energie!
De astazi sustin proiectul Let’s do it, Romania! si ma astept sa nu fiu singura!

Leapsa…?

Wow… nu trebuia sa fiu si eu informata? Revenisem dupa ceva timp pe blogul lui Nightwishes si am vazut ca mi-a fost data mai departe. Nu trebuia sa fiu informata si eu? Chiar si asa… hai sa raspund si eu…

Primul cuvânt pe care l-ai spus:

Probabil ca tot mama. Ca doar pe ea am chinuit-o, saraca, si tot pe ea o chinui si acum cu nevoia mea de adrenalina…

Prima zi de şcoală generală:

Nu imi aduc aminte decat ca abia o asteptam… Sau, era vorba de scoala generala? Pe asta nu mi-o mai amintesc! Oricum eram cu aceiasi colegi pe care ii stiam deja de 4 ani, o aveam ca diriginta pe aceeasi ‘profa’ de franceza care preda deja de 3 ani… Mi-l amintesc pe domnul Dragu… Wow…

Primul tău sărut:

Pot sa zic pas? Sa zicem doar ca nu il voi uita si ca de atunci imi plac barbatii bruneti… inalti… N-avea ochi albastri dar am trecut peste detaliu.

Prima formaţie care ţi-a plăcut la nebunie:

Nu mai stiu. Mi-au placut mai multe. Depinde de perioada…

Primul cd cumpărat:

Spre rusinea mea, nu am cumparat prea multe. Primul… cred ca a fost cu… colinde? Nope… si pe ala l-am primit. Chiar nu imi amintesc. Dar cumparam destule blank-uri in liceu!

Prima zi de liceu:

Nu stiu daca imi citeste aberatiile vreunul din fostii mei colegi dar, va amintiti cumva o bruneta/roscata cu parul lung, care avea codite impletite prinse cu roz, o bluza albastra, machiata destul de strident cu albastru, ruj trandafiriu, ochelari si… atitudinea mea de sictirita? Mai stiu doar ca cei 2 prieteni buni din clasa pe care i-am avut ulterior mi-au povestit, mai tarziu, ce-i drept, ca nu stiau cine sunt dar ca isi doreau sa nu le fiu colega! Si uite ca ‘Ea’ mi-a fost cea mai buna prietena si ‘El’… cu el e o poveste mai lunga!

Primul cuvânt pe care ţi l-a adresat your best friend:

Care? Cand? Din ce perioada?

Prima zi de facultate:

Am fost la deschidere… Si m-am plictisit de moarte!!!

Prima restanţă:

Am avut-o in anul 2, la sociologie. Era primul examen oral. Imi uitasem carnetul de note acasa. Aveam de invatat 30 sau 40 de subiecte, din care eu stiam vreo 6-7. Am aflat ca daca stii doar unul nu treci, mi-am calculat sansele, avand in vedere ca nu stiam mare lucru despre vietile sociologilor pe care trebuia sa ii studiem si am zis pas… Daca imi amintesc bine, am luat 9 in vara!

Prima zi la locul de muncă:

Parca imi amintesc ce mi-a spus bunica… ‘Daca te duci, sa nu mai vii acasa!’ Si totusi, a venit la amiaza sa se asigure ca am mancat si a fost mandra de mine!

Prima oară când ai postat pe blog (data):

He he… Februarie 2009… Un post care acum e pus pe privat… in care scrisesem despre un punct!

—————————————————————————————————–
Gata leapsa! Mihaela, e randul tau acum!

90′s music, Crema catalana and Salman Rushdie

Sambata dupa amiaza… fara chef de nimic… Ce faci atunci? Deschizi televizorul, descoperi ca pe MTV e ‘Best of MTV… ‘ (topul anilor ’90), savurezi singura mandria catalanilor intr-un pahar cu gheata si termini de citit ‘Versetele satanice’. Sper ca intr-o ora sa nu cant eu si sa pun cartea pe televizor!
Enjoy your weekend!

Tonight’s song…

Fara nici o legatura cu nimeni si nimic…

Ce faci cand cazi?

Simplu! Te ridici si mergi mai departe!
Intr-adevar, e mai simplu sa te ridice altcineva. Sau sa te ajute cineva sa te ridici. Dar daca nu are cine? Ramai acolo? NU! Te ridici si mergi mai departe!
Vorbeam aseara despre incredere cu cineva care mi-a spus, si mi-a repetat, si iar a repetat… ca nu am incredere in oameni si ca nu sunt deschisa. Stiu, uneori ma inchid in mine. Si am nevoie de asta si/sau de cineva care sa stie sa imi fie alaturi chiar si de cealalta parte a usii. E mai usor cand stii ca nu esti singur, desi persoana care sta dincolo de zidurile inalte pe care le ridici nu intelege si nu stie ce sa faca, cum sa faca, cand sa faca… Nu exista un manual. Sau nu unul scris de mine, cel putin. Oricum, cine vrea intr-adevar gaseste o metoda de comunicare, chiar si de dincolo de… mine.
Azi am cazut. Intamplator, cineva m-a ajutat sa ma ridic. Ma doare inca, dar nu mai sunt jos. Am mers mai departe, poate putin nesigura, dar am continuat. Si nu ma opresc aici. Sunt constienta ca voi mai atinge asfaltul de multe ori dar stiu ca de fiecare data ma voi ridica, indiferent daca va fi cineva langa mine sau nu!

Absente si… absente…

Cate post-uri am inceput zilele acestea cu… ‘Iar am lipsit…’ si nu am reusit sa le mai public fiindca imi suna telefonul? Multe. Cate am vrut sa scriu? Si mai multe. Nu mai promit nimic, nu mai sper nimic… voi scrie doar ce si cand voi simti nevoia si voi reusi sa termin un articol intreg… Pana atunci, bucurati-va de vreme si de linistea noptii, pentru ca ziua traficul e infernal!

New category?

Cred ca ar trebui sa imi fac o noua categorie pentru noptile albe. Oamenii normali dorm la ora aceasta. Oamenii anormali… se trezesc.
Nu stiu cand am atipit. Chiar nu stiu. Nu mai stiu nici ce faceam. M-am trezit cu telefonul in brate, care mi-a cazut cand m-am ridicat si cu laptopul jos, langa mine. Asta nu e o problema. Problema e ca m-am trezit la ora 3. De ce? Habar nu am. Stiu doar ca am incercat sa adorm din nou si nu am reusit. Si mai stiu ca trebuie sa fac ceva in privinta asta, inainte sa devin un zombie!