Ce faci cand cazi?
Simplu! Te ridici si mergi mai departe!
Intr-adevar, e mai simplu sa te ridice altcineva. Sau sa te ajute cineva sa te ridici. Dar daca nu are cine? Ramai acolo? NU! Te ridici si mergi mai departe!
Vorbeam aseara despre incredere cu cineva care mi-a spus, si mi-a repetat, si iar a repetat… ca nu am incredere in oameni si ca nu sunt deschisa. Stiu, uneori ma inchid in mine. Si am nevoie de asta si/sau de cineva care sa stie sa imi fie alaturi chiar si de cealalta parte a usii. E mai usor cand stii ca nu esti singur, desi persoana care sta dincolo de zidurile inalte pe care le ridici nu intelege si nu stie ce sa faca, cum sa faca, cand sa faca… Nu exista un manual. Sau nu unul scris de mine, cel putin. Oricum, cine vrea intr-adevar gaseste o metoda de comunicare, chiar si de dincolo de… mine.
Azi am cazut. Intamplator, cineva m-a ajutat sa ma ridic. Ma doare inca, dar nu mai sunt jos. Am mers mai departe, poate putin nesigura, dar am continuat. Si nu ma opresc aici. Sunt constienta ca voi mai atinge asfaltul de multe ori dar stiu ca de fiecare data ma voi ridica, indiferent daca va fi cineva langa mine sau nu!
1 Comment »
Leave a Reply
Let’s do it, Romania!
-
Recent Comments
Alex on Good Bye, WordPress! Alex on My way of asking… Alex on R.I.P. Mihaela-Gabriela Luc… on R.I.P. Alex on R.I.P. littledevil on R.I.P. ioana dumitrache on Why men don’t listen and… Alex on De ce vorbim noi, fetele? sys on Protected: WIIFM? sys on De ce vorbim noi, fetele? micutzu on De ce vorbim noi, fetele? Khristianne on De ce vorbim noi, fetele? Mihaela-Gabriela Luc… on De ce vorbim noi, fetele? Mihaela-Gabriela Luc… on Leapsa…? Alex on Let’s Do It!
Pot sa ridic 2 degete? Ca am impresia ca mi-a expirat si pedeapsa
True, true, true true. Eu si blogul asta suntem doavada vie a multor lucruri despre care abereaza fata asta aici (sau eu cu siguranta inteleg mai multe decat intelege orice alt simplu cititor) 
Eu m-am luptat si chinuit sa excaladez ziduri si tocmai pentru ca nu exista un manual de utilizare am ajuns pe partea cealalta si in loc de leii si tigrii cu care ma asteptam sa ma lupt am dat peste un catelus. Iar eu aveam cu mine doar unelte de lupta (de ce nu mi-a spus si mie cineva ca zidurile mari nu adapostesc intotdeauna animale feroce?):) Un catelus care a cazut de atatea ori si s-a ridicat la fel insa de fiecare data a mai pus si o caramida. Nu-i asa? Si chiar daca sunt din nou dupa ziduri acum stiu ca la momentul potrivit zidurile sunt cel mai neinteresant lucru… important e sa aterzizez dupa si sa fac bau doar cu o sacosa mare plina de biscuiti 
)Stiu… n-ai mai intalnit si nici n-ai sa mai intalnesti pe cineva mai incapatanat ca mine 
Si nu in ultimul rand acum imi place ca pot sa scriu liber fara sa-mi fie frica ca apar diverse puncte puncte sau ca nu-mi sunt postate comentariile 
Dar acum am scris prea mult 