De ce vorbim noi, fetele?

Nu stiu daca am nevoie de mai multe degete decat am pentru a numara barbatii care pot intelege o femeie. E greu, stiu. Si, nu stiti de la mine, dar nici noi, fetele, nu ne intelegem!

Ca un pont pentru voi, reprezentanti ai sexului tare, daca nu aveti timp, chef sau nu credeti in studiile pe care le-au facut altii, luati-ne ca atare. Noi avem nevoie sa vorbim. Asa ne relaxam. Asa uitam de problemele zilnice. Asa ne destresam. Asa… epuizam acel numar extraordinar de mare de cuvinte pe care simtim nevoia sa le rostim pe zi si nu va innebunim pe voi pentru ca, de cele mai multe ori, un barbat se pierde in multitudinea de amanunte pe care noi le observam, nu realizeaza cand schimbam subiectul, cu atat mai putin cand revenim la cel dinainte, pentru ca, de unde veniti voi, pe Marte, daca ai epuizat un subiect nu mai revii asupra lui decat daca una din variabile se modifica. Nu e mai bine sa vorbim intre noi? Despre ce? Despre vreme, despre petrecerea de aseara, despre ziua lunga si obositoare pe care am avut-o, despre voi, despre implinirile, neimplinirile, frustrarile, bucuriile din fiecare zi, despre planurile de a doua zi, despre… orice va innebuneste. Si abia apoi vorbim cu voi!  Luati-ne ca atare sau rezervati-va din timp un loc la cel mai apropiat spital de psihiatrie!

Ce faci cand cazi?

Simplu! Te ridici si mergi mai departe!
Intr-adevar, e mai simplu sa te ridice altcineva. Sau sa te ajute cineva sa te ridici. Dar daca nu are cine? Ramai acolo? NU! Te ridici si mergi mai departe!
Vorbeam aseara despre incredere cu cineva care mi-a spus, si mi-a repetat, si iar a repetat… ca nu am incredere in oameni si ca nu sunt deschisa. Stiu, uneori ma inchid in mine. Si am nevoie de asta si/sau de cineva care sa stie sa imi fie alaturi chiar si de cealalta parte a usii. E mai usor cand stii ca nu esti singur, desi persoana care sta dincolo de zidurile inalte pe care le ridici nu intelege si nu stie ce sa faca, cum sa faca, cand sa faca… Nu exista un manual. Sau nu unul scris de mine, cel putin. Oricum, cine vrea intr-adevar gaseste o metoda de comunicare, chiar si de dincolo de… mine.
Azi am cazut. Intamplator, cineva m-a ajutat sa ma ridic. Ma doare inca, dar nu mai sunt jos. Am mers mai departe, poate putin nesigura, dar am continuat. Si nu ma opresc aici. Sunt constienta ca voi mai atinge asfaltul de multe ori dar stiu ca de fiecare data ma voi ridica, indiferent daca va fi cineva langa mine sau nu!

Absente si… absente…

Cate post-uri am inceput zilele acestea cu… ‘Iar am lipsit…’ si nu am reusit sa le mai public fiindca imi suna telefonul? Multe. Cate am vrut sa scriu? Si mai multe. Nu mai promit nimic, nu mai sper nimic… voi scrie doar ce si cand voi simti nevoia si voi reusi sa termin un articol intreg… Pana atunci, bucurati-va de vreme si de linistea noptii, pentru ca ziua traficul e infernal!

Hot n cold

Aveam candva un post despre petele Rorschach si despre cat de diferit ma privesc cei din jur. Nu revin asupra subiectului desi azi ma gandeam cat de usor interpretabil este mesajul pe care vrem sa il transmitem cand exista factori perturbatori si cat de mult poate influenta asta parerea pe care o avem despre o anumita persoana. Exista, intr-adevar, si reversul medaliei, cand ceva insignifiant la prima vedere ne determina sa reevaluam informatiile in alte circumstnte, cu alti ochi, cu mai multa rabdare si astfel strigam ‘Evrika!’, descoperind aspecte ale problemei pe care le-am ignorat initial.

Aberez iar? Poate. Sau poate nu. Ganditi-va de cate ori vi s-a intamplat sa va placa cineva la prima vedere pentru ca apoi sa constatati ca nu este persoana pe care o credeati, de fapt. Sau de cate ori vi s-a intamplat contrariul? Si poate imi spuneti si mie cat de dura, rigida, ironica, sarcastica, inabordabila, rece sau, dimpotriva, deschisa, comunicativa, placuta sunt la prima vedere? Stiu ca exista persoane pe care le intimidez dar si persoane care se afla la polul opus cand ma cunosc, cu care pot crea o legatura din primele secunde.  Stiu ca sunt persoane care ma considera banala, prea serioasa ori dimpotriva, copilaroasa, diferita… Iti amintesti cum ti-am parut cand m-ai cunoscut? Sau ce impresie ai creat cand ai intalnit pentru prima data unul din prietenii tai de acum?

Facem autostopul???

Pro sau contra…. Post scris pe drum, fara sa vad prea bine ce scriu…

Cum toata lumea asteapta raspunsul la intrebarea ‘Sunt sau nu sunt nefututa?’… daca fac autostopul in seara asta eu zic ca nu ar mai trebui sa va mai raspund…. Sau ar trebui sa va spun de cate ori as putea raspunde negativ? Punem post-ul pe seama gradelor din bautura celui din dreapta mea… sperand ca ma veti crede…

Pana atunci… ‘Suntem copii…’

un om

Urasc messengerul… Il urasc pentru ca nu are comenzi vocale… Il urasc pentru ca uit sa apas pe butonul pe care scrie ‘Sign out’ si sunt mai mereu on line, desi nu sunt acasa… Il urasc pentru ca toti ‘oamenii’ au acces la el… Il urasc pentru ca a inlocuit mIRC-ul… Il urasc pentru discutiile fara sens cu oameni pe care nu ii cunosc si care apar pe neasteptate pe desktop-ul meu cu ID-uri de genul ‘s3x0sul’, ‘baiat-dotat’ samd…  si care nu spun cine sunt, ce vor, ci pur si simplu spera ca o discutie fara sens pe care nu stiu cum sa o inceapa le va da ocazia sa ‘futa bine’ o ‘nefututa’ care sa nu mai raspunda in 2 peri urmatorului care o va aborda altfel…

Omule, tu esti ultimul adaugat pe lista celor pe care ii ignor. Am ales sa te ignor in loc sa raspund provocarii dar iti raspund aici, atat tie cat si celorlalti care isi au id-urile alaturate tie pe lista mentionata sau care nu vor sa ajunga acolo, ca nu agat prin intermediul messengerului. In plus, nu imi plac discutiile fara sens cu oameni care gasesc motive stupide pentru a le incepe si care, mai mult de atat, daca nu gasesc macar motivul acela, inventeaza o discutie anterioara. Si, ca sfat pentru cei care ma vor adauga in lista de acum inainte: nu ma intrebati cine sunt dupa ce ma adaugati! Poate sunt eu lipsita de logica, dar daca vrei sa vorbesti cu mine (pentru ca de aceea s-a inventat messengerul) ar trebui sa ai un motiv. Daca nu stii nici macar cine sunt… care ar fi acela? Repet: nu agat astfel asa ca gandeste-te inainte de a-mi raspunde pentru a ma convinge sa continuu conversatia!

. dar nu pe i!

Spuneam intr-un post de acum cateva zile ca luna aceasta implinesc un an de cand am blogul. Spuneam luna aceasta pentru ca nu imi aminteam exact cand mi-am facut contul si pentru ca mi-a fost putin lene recunosc sa ma uit cand am postat prima data ceva. Ei bine… se pare ca asta s-a intamplat exact acum un an, desi post-ul nu mai este public de ceva vreme. Se numea ‘Punct si de la capat’ si nu stiu de ce l-am trecut ca si privat insa probabil ca va ramane asa…
Intre timp, cum am luat-o de la capat si se pot observa schimbari majore, va recomand si voua ca, din cand in cand, sa faceti curatenie… de primavara, de Paste, de inceput de vara, de toamna, de Craciun, de ce vreti voi si sa scapati de tot ce ati aruncat in dulapul sufletului vostru si nu isi are locul acolo sau sa aranjati cate ceva in viata personala, profesionala, etc. Credeti-ma, va veti simti muuuuuult mai bine, chiar daca nu atunci, insa merita macar pentru sentimentul pe care il veti avea cand veti privi in urma si veti putea observa diferentele!
Asa ca puneti si voi . si luati-o de la capat. Din cand in cand merita sa nu privesti inapoi!

Choices

In fiecare zi alegem. In fiecare clipa. Trebuie sa decidem daca mancam unt sau margarina, daca mergem pe jos sau luam autobuzul, daca facem baie sau dus, daca bem ness sau cafea, daca… Acestea sunt decizii care ne afecteaza mai putin pe termen lung, desi unele din ele ne-ar putea pune in incurcatura pe moment.
Exista insa si decizii care ne fac mai buni sau mai rai, care ne deschid usi sau care ne inchid ferestre. Daca ai putea sa te intorci in timp, exact ca in ‘Butterfly effect’, ce ai schimba? Ce ai face altfel? Colega mea imi spunea candva ca e bine sa stii ce vrei si sa nu te opresti din a obtine acel ceva pana cand nu e in posesia ta.
Am aflat ce vreau intr-unul din aspectele vietii mele si acum pun in balanta castigurile mele si sacrificiile pe care va trebui sa le fac. Merita? Si daca balanta e egala, ce fac? Am decis multe in ultima vreme si, din pacate, de multe ori am revenit asupra deciziilor. Imi amintesc de vremea cand luam o hotarare in scurt timp, uneori atat de repede incat parea spontana. In acea perioada de putine ori am regretat, si atunci cand se intampla puneam intorsatura mai putin pozitiva a situatiei pe seama impulsivitatii mele, urmand sa imi promit ca voi incerca sa reflectez putin mai mult data viitoare.
Acum insa reflectez asupra urmatorului fapt: spontaneitate vs reflectare indelungata.

4 am

Incep sa ma reobisnuiesc cu astfel de ore exact cand credeam ca functionez din nou dupa fusul orar al Romaniei. Se pare insa ca iar este 4, iar ma uit la ceas si iar nu imi vine sa cred ca a trecut timpul atat de repede.
Astazi, intr-adevar, am o scuza. Abia am ajuns acasa. Nu a fost chiar o sambata obisnuita, dar nu pot spune ca nu m-as putea obisnui, exceptand faptul ca parfumul meu s-a pierdut demult in mirosul de tigara. In rest… sa spunem ca toate sunt bune si frumoase…
Duminica placuta… eu ma duc sa pregatesc micul dejun!

intrebare existentiala… inutila

Ma intrebam candva daca am iubit vreodata si tindeam sa sustin ca nu. De fapt, eram convinsa si probabil inca sunt ca nu am iubit, sau ca nu am iubit suficient, ceea ce pentru mine oricum e echivalent. Azi, in urma unor intamplari pur intamplatoare, am revenit asupra intrebarii.
De ce? Pentru ca am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare.