Nu stiu daca am nevoie de mai multe degete decat am pentru a numara barbatii care pot intelege o femeie. E greu, stiu. Si, nu stiti de la mine, dar nici noi, fetele, nu ne intelegem!
Ca un pont pentru voi, reprezentanti ai sexului tare, daca nu aveti timp, chef sau nu credeti in studiile pe care le-au facut altii, luati-ne ca atare. Noi avem nevoie sa vorbim. Asa ne relaxam. Asa uitam de problemele zilnice. Asa ne destresam. Asa… epuizam acel numar extraordinar de mare de cuvinte pe care simtim nevoia sa le rostim pe zi si nu va innebunim pe voi pentru ca, de cele mai multe ori, un barbat se pierde in multitudinea de amanunte pe care noi le observam, nu realizeaza cand schimbam subiectul, cu atat mai putin cand revenim la cel dinainte, pentru ca, de unde veniti voi, pe Marte, daca ai epuizat un subiect nu mai revii asupra lui decat daca una din variabile se modifica. Nu e mai bine sa vorbim intre noi? Despre ce? Despre vreme, despre petrecerea de aseara, despre ziua lunga si obositoare pe care am avut-o, despre voi, despre implinirile, neimplinirile, frustrarile, bucuriile din fiecare zi, despre planurile de a doua zi, despre… orice va innebuneste. Si abia apoi vorbim cu voi! Luati-ne ca atare sau rezervati-va din timp un loc la cel mai apropiat spital de psihiatrie!
“Iesim diseara? Doar noi, fetele…” Ok, am zis. Dupa care le-am spus ‘baietilor’ ca imi pare rau, in seara asta e seara fetelor. Doar… a treia latura a triunghiului a facut exceptie, oferindu-ma sa ii imprumut fustite, fundite… ca sa treaca de testul ‘feminitatii’. Nu de alta, dar nu il vazusem de 2 zile si incepuse sa imi fie dor de el!
Si totusi… cum am ajuns sa fim doar 3 fete si… 7 baieti? Nici macar nu reprezentam majoritatea… Fetele au dormit… o parte din ele si locul lor a fost ocupat de ‘fete’. De curiozitate… dimineata baietilor in ce s-a transformat?
Nu am dat niciodata prea multa importanta unei cafele baute cu cineva. Nu am spus-o o data, ci de mai multe ori. Nu exagerez importanta timpului petrecut cu persoana respectiva. La fel, nu o data am spus ca e foarte usor sa obtii o ‘intalnire’ cu mine la o cafea… Trebuie doar sa intrebi. De ce? Pentru ca, pentru mine, e doar o intrevedere in timpul careia purtam o discutie si bem un ceai sau un suc (cafeaua e doar… Read more »
Aveam candva un post despre petele Rorschach si despre cat de diferit ma privesc cei din jur. Nu revin asupra subiectului desi azi ma gandeam cat de usor interpretabil este mesajul pe care vrem sa il transmitem cand exista factori perturbatori si cat de mult poate influenta asta parerea pe care o avem despre o anumita persoana. Exista, intr-adevar, si reversul medaliei, cand ceva insignifiant la prima vedere ne determina sa reevaluam informatiile in alte circumstnte, cu alti ochi, cu mai multa rabdare si astfel strigam ‘Evrika!’, descoperind aspecte ale problemei pe care le-am ignorat initial.
Aberez iar? Poate. Sau poate nu. Ganditi-va de cate ori vi s-a intamplat sa va placa cineva la prima vedere pentru ca apoi sa constatati ca nu este persoana pe care o credeati, de fapt. Sau de cate ori vi s-a intamplat contrariul? Si poate imi spuneti si mie cat de dura, rigida, ironica, sarcastica, inabordabila, rece sau, dimpotriva, deschisa, comunicativa, placuta sunt la prima vedere? Stiu ca exista persoane pe care le intimidez dar si persoane care se afla la polul opus cand ma cunosc, cu care pot crea o legatura din primele secunde. Stiu ca sunt persoane care ma considera banala, prea serioasa ori dimpotriva, copilaroasa, diferita… Iti amintesti cum ti-am parut cand m-ai cunoscut? Sau ce impresie ai creat cand ai intalnit pentru prima data unul din prietenii tai de acum?
In fiecare zi alegem. In fiecare clipa. Trebuie sa decidem daca mancam unt sau margarina, daca mergem pe jos sau luam autobuzul, daca facem baie sau dus, daca bem ness sau cafea, daca… Acestea sunt decizii care ne afecteaza mai putin pe termen lung, desi unele din ele ne-ar putea pune in incurcatura pe moment.
Exista insa si decizii care ne fac mai buni sau mai rai, care ne deschid usi sau care ne inchid ferestre. Daca ai putea sa te intorci in timp, exact ca in ‘Butterfly effect’, ce ai schimba? Ce ai face altfel? Colega mea imi spunea candva ca e bine sa stii ce vrei si sa nu te opresti din a obtine acel ceva pana cand nu e in posesia ta.
Am aflat ce vreau intr-unul din aspectele vietii mele si acum pun in balanta castigurile mele si sacrificiile pe care va trebui sa le fac. Merita? Si daca balanta e egala, ce fac? Am decis multe in ultima vreme si, din pacate, de multe ori am revenit asupra deciziilor. Imi amintesc de vremea cand luam o hotarare in scurt timp, uneori atat de repede incat parea spontana. In acea perioada de putine ori am regretat, si atunci cand se intampla puneam intorsatura mai putin pozitiva a situatiei pe seama impulsivitatii mele, urmand sa imi promit ca voi incerca sa reflectez putin mai mult data viitoare.
Acum insa reflectez asupra urmatorului fapt: spontaneitate vs reflectare indelungata.
Spuneam intr-un post anterior, acum cateva luni, ca m-am mutat undeva in centru. Spuneam, de asemenea, ca e liniste. Nu ma asteptam insa ca cineva, in drum spre casa, sa imi adreseze intrebarea din titlu. Sau.. nu in drum spre casa… Daca eram in alta parte, poate intelegeam…
S-au terminat insa metodele de agatat? Serios acum, daca tot se pricepe, poate ar trebui sa faca si bani din asta. Culmea este ca avea trasaturi dragute, era imbracat bine… si totusi… Inca nu imi explic. Totusi, pentru amatoare, plimbati-va prin centru si poate il gasiti sau va gaseste el pe voi!
Testul Rorschach ne demonstreaza ca percepem realitatea diferit insa, in majoritatea cazurilor, respectam anumite tipare. Desi aceleasi pete sunt diferite pentru fiecare din noi s-a construit un dictionar care ne ajuta sa facem o caracterizare psihologica a subiectilor.
Acum asta am impresia ca sunt si eu: o plansa din acel test. Continuare [...]
Mi se intampla de putine ori sa nu am raspunsul la o intrebare. Cel putin asta este impresia mea. Astazi insa, mi-am dat seama ca nu stiu exact de ce fac ceea ce fac. De ce vanzari? Pentru ca imi place sa cunosc oameni noi in fiecare zi, pentru ca sunt persuasiva, pentru ca, ar spune unii, imi place sa manipulez, desi eu una nu cred asta, insa recunosc ca imi place, uneori, sa ii conving pe ceilalti ca am dreptate. Puteam insa sa fac asta si in alt domeniu. Puteam sa practic meseria pe care mi-o alesesem acum 4 ani si la care am renuntat destul de usor.
Deci, de ce vanzari? Pentru ca imi place sa cunosc oameni noi in fiecare zi, cu care sa stau de vorba, cu care sa fiu obligata sa stau de vorba si carora sa le prezint viziunea mea despre viata. Insa, de ce ‘life insurance’? Sa fiu ipocrita si sa spun ca vreau sa vin inaintea inevitabilului? Sa fiu ipocrita si sa spun ca vreau sa fac oamenilor un bine? Pot fi, dar nu fata de mine. Pe mine nu ma pot minti pentru ca daca o fac, uit cine sunt cu adevarat. Nu vreau sa ma uit in oglinda si sa nu mai recunosc persoana din fata mea. Nu vreau sa imi fie frica sa raman singura, doar cu gandurile mele, un pix si o foaie.
Deci, de ce ‘life insurance’? Pentru ca banii sunt importanti pentru mine. Pentru ca mama mi-a spus prima data ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Pentru ca banii sunt singurii care pot compensa o pierdere. Pentru ca banii, daca stii sa ii folosesti, iti pot tine de cald, de foame si de sete. Pentru ca mai bine le duci grija decat sa le duci dorul. Pentru ca banii inseamna putere. Pentru ca banii inseamna independenta. Pentru ca banii inseamna libertate. Si, nu in ultimul rand, pentru ca banii inseamna eliberare. Toate astea le poti face cu banii. Nu inlocuiesc persoana pe care ai pierdut-o. Nu inlocuiesc sanatatea. Nu inlocuiesc o mana, nici un picior. Nu inlocuiesc toate astea, dar te simti mai bine daca ii ai in momentele acelea. Te ajuta sa treci mai departe. Si cel mai bine intelegi cand nu ii ai, dar ai nevoie!
Si acum mi-am dat seama de ce fac ceea ce fac. De ce nu mi-a placut sa lucrez in banca. De ce nu mi-a placut sa fac dosare de creditare. De ce nu am ramas acolo. De ce sunt aici. Totul se invarte in jurul banilor, desi pana acum nu le-am dat o atat de mare importanta. Ei insa sunt centrul universului in care ma invart. In care ne invartim cu totii. Nu bucata de hartie sau, mai nou, de plastic. Ci ceea ce reprezinta ea. Ceea ce poti cumpara cu ea!
Tu ce faci? De ce faci ceea ce faci? Te-ai intrebat vreodata? Raspunde-ti sincer tie, daca poti!
Daca eu nu mai trimit mass-uri pe messenger asta nu inseamna ca nu mai primesc… Pe langa cele cu incarcari cartele orange… concerte… ghinioane si noroace… asta m-a pus pe ganduri:
Sa nu ai nevoie! – dar e interesant. E bine de stiut, daca este adevarat! Codul PIN invers! Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din Bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex.. daca codul este 1234, introdu 4321. Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, politia vine imediat in ajutorul tau. Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu. Eduard Dobrescu Referent Echipa Inventar si Administrarea Mijloacelor Fixe Directia Managementul Proprietatilor ——————————————————————————– BANCA COMERCIALA ROMANA Tel: 021 / 314.63.76 Mobil: 0731.680.323 www.bcr.ro
De sunat la 112 dupa ce mi-am blocat tastatura am sunat… si merge… Acum sa il sun pe nenea sa il intreb daca e adevarat sau ma duc la bancomat sa vad in cat timp vine politia?
