Protected: WIIFM?

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Hot n cold

Aveam candva un post despre petele Rorschach si despre cat de diferit ma privesc cei din jur. Nu revin asupra subiectului desi azi ma gandeam cat de usor interpretabil este mesajul pe care vrem sa il transmitem cand exista factori perturbatori si cat de mult poate influenta asta parerea pe care o avem despre o anumita persoana. Exista, intr-adevar, si reversul medaliei, cand ceva insignifiant la prima vedere ne determina sa reevaluam informatiile in alte circumstnte, cu alti ochi, cu mai multa rabdare si astfel strigam ‘Evrika!’, descoperind aspecte ale problemei pe care le-am ignorat initial.

Aberez iar? Poate. Sau poate nu. Ganditi-va de cate ori vi s-a intamplat sa va placa cineva la prima vedere pentru ca apoi sa constatati ca nu este persoana pe care o credeati, de fapt. Sau de cate ori vi s-a intamplat contrariul? Si poate imi spuneti si mie cat de dura, rigida, ironica, sarcastica, inabordabila, rece sau, dimpotriva, deschisa, comunicativa, placuta sunt la prima vedere? Stiu ca exista persoane pe care le intimidez dar si persoane care se afla la polul opus cand ma cunosc, cu care pot crea o legatura din primele secunde.  Stiu ca sunt persoane care ma considera banala, prea serioasa ori dimpotriva, copilaroasa, diferita… Iti amintesti cum ti-am parut cand m-ai cunoscut? Sau ce impresie ai creat cand ai intalnit pentru prima data unul din prietenii tai de acum?

intrebare existentiala… inutila

Ma intrebam candva daca am iubit vreodata si tindeam sa sustin ca nu. De fapt, eram convinsa si probabil inca sunt ca nu am iubit, sau ca nu am iubit suficient, ceea ce pentru mine oricum e echivalent. Azi, in urma unor intamplari pur intamplatoare, am revenit asupra intrebarii.
De ce? Pentru ca am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare.

De ce fac ceea ce fac?

Mi se intampla de putine ori sa nu am raspunsul la o intrebare. Cel putin asta este impresia mea. Astazi insa, mi-am dat seama ca nu stiu exact de ce fac ceea ce fac. De ce vanzari? Pentru ca imi place sa cunosc oameni noi in fiecare zi, pentru ca sunt persuasiva, pentru ca, ar spune unii, imi place sa manipulez, desi eu una nu cred asta, insa recunosc ca imi place, uneori, sa ii conving pe ceilalti ca am dreptate. Puteam insa sa fac asta si in alt domeniu. Puteam sa practic meseria pe care mi-o alesesem acum 4 ani si la care am renuntat destul de usor.

Deci, de ce vanzari? Pentru ca imi place sa cunosc oameni noi in fiecare zi, cu care sa stau de vorba, cu care sa fiu obligata sa stau de vorba si carora sa le prezint viziunea mea despre viata. Insa, de ce ‘life insurance’? Sa fiu ipocrita si sa spun ca vreau sa vin inaintea inevitabilului? Sa fiu ipocrita si sa spun ca vreau sa fac oamenilor un bine? Pot fi, dar nu fata de mine. Pe mine nu ma pot minti pentru ca daca o fac, uit cine sunt cu adevarat. Nu vreau sa ma uit in oglinda si sa nu mai recunosc persoana din fata mea. Nu vreau sa imi fie frica sa raman singura, doar cu gandurile mele, un pix si o foaie.

Deci, de ce ‘life insurance’? Pentru ca banii sunt importanti pentru mine. Pentru ca mama mi-a spus prima data ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Pentru ca banii sunt singurii care pot compensa o pierdere. Pentru ca banii, daca stii sa ii folosesti, iti pot tine de cald, de foame si de sete. Pentru ca mai bine le duci grija decat sa le duci dorul. Pentru ca banii inseamna putere. Pentru ca banii inseamna independenta. Pentru ca banii inseamna libertate. Si, nu in ultimul rand, pentru ca banii inseamna eliberare. Toate astea le poti face cu banii. Nu inlocuiesc persoana pe care ai pierdut-o. Nu inlocuiesc sanatatea. Nu inlocuiesc o mana, nici un picior. Nu inlocuiesc toate astea, dar te simti mai bine daca ii ai in momentele acelea. Te ajuta sa treci mai departe. Si cel mai bine intelegi cand nu ii ai, dar ai nevoie!

Si acum mi-am dat seama de ce fac ceea ce fac. De ce nu mi-a placut sa lucrez in banca. De ce nu mi-a placut sa fac dosare de creditare. De ce nu am ramas acolo. De ce sunt aici. Totul se invarte in jurul banilor, desi pana acum nu le-am dat o atat de mare importanta. Ei insa sunt centrul universului in care ma invart. In care ne invartim cu totii. Nu bucata de hartie sau, mai nou, de plastic. Ci ceea ce reprezinta ea. Ceea ce poti cumpara cu ea!

Tu ce faci? De ce faci ceea ce faci? Te-ai intrebat vreodata? Raspunde-ti sincer tie, daca poti!