Cafea… pranz… cina… sampanie…

Nu am dat niciodata prea multa importanta unei cafele baute cu cineva. Nu am spus-o o data, ci de mai multe ori. Nu exagerez importanta timpului petrecut cu persoana respectiva. La fel, nu o data am spus ca e foarte usor sa obtii o ‘intalnire’ cu mine la o cafea… Trebuie doar sa intrebi. De ce? Pentru ca, pentru mine, e doar o intrevedere in timpul careia purtam o discutie si bem un ceai sau un suc (cafeaua e doar…

Hot n cold

Aveam candva un post despre petele Rorschach si despre cat de diferit ma privesc cei din jur. Nu revin asupra subiectului desi azi ma gandeam cat de usor interpretabil este mesajul pe care vrem sa il transmitem cand exista factori perturbatori si cat de mult poate influenta asta parerea pe care o avem despre o anumita persoana. Exista, intr-adevar, si reversul medaliei, cand ceva insignifiant la prima vedere ne determina sa reevaluam informatiile in alte circumstnte, cu alti ochi, cu mai multa rabdare si astfel strigam ‘Evrika!’, descoperind aspecte ale problemei pe care le-am ignorat initial.

Aberez iar? Poate. Sau poate nu. Ganditi-va de cate ori vi s-a intamplat sa va placa cineva la prima vedere pentru ca apoi sa constatati ca nu este persoana pe care o credeati, de fapt. Sau de cate ori vi s-a intamplat contrariul? Si poate imi spuneti si mie cat de dura, rigida, ironica, sarcastica, inabordabila, rece sau, dimpotriva, deschisa, comunicativa, placuta sunt la prima vedere? Stiu ca exista persoane pe care le intimidez dar si persoane care se afla la polul opus cand ma cunosc, cu care pot crea o legatura din primele secunde.  Stiu ca sunt persoane care ma considera banala, prea serioasa ori dimpotriva, copilaroasa, diferita… Iti amintesti cum ti-am parut cand m-ai cunoscut? Sau ce impresie ai creat cand ai intalnit pentru prima data unul din prietenii tai de acum?

Halloween report – delayed

Ei… uite ca va povestesc si eu ce am facut de Halloween. Acum, in timp ce astept pozele!
In primul rand a venit un prieten la mine, pe care l-a machiat colega mea de apartament, si cu care am iesit ulterior la brat: un dracusor cu un zomby… a fost interesant, mai ales ca intrebam pe strada unde este Armada. Pana cand am gasit clubul am tremurat un pic, mai ales ca la mine in iad e destul de cald. In Armada… e foarte dragut, daca mergi cu prietenii. Mi-a placut mult, mai ales ca am cunoscut o asistenta foarte draguta, am fost arestata, m-am jucat cu, codita unui iepuras, am agatat un ‘barbat’ al carui numar de telefon il aveam deja (asta inseamna ca am fost cuminte) si am plecat acasa cu alte 2 numere de telefon.
Din Armada am plecat in Bellagio unde a fost

Trombon!

Sambata seara, acasa, cu prietenii. Am imbatranit, e clar, insa m-am simtit bine. Chiar daca a trebuit sa sun un prieten la propriu ca sa imi spuna cum se impart cartile, chiar daca nu mai avem 18 ani (desi cred ca asta e farmecul), chiar daca mi se inchideau ochii la un moment dat, imi era dor de asta. Imi era dor de noptile in care poti sa stai de vorba cu ceilalti, nu sa tipi ca te duci sa iei o gura de aer pentru ca plamanii mai au putin si suna singuri la 112 (desi cred ca nu renunt nici la asta curand). Imi era dor sa rad si… atat!
Va astept si data viitoare! Atunci poate jucam si altceva, eventual poate imi arata si mie cineva de ce e amuzant sa joci mima. Weekend placut in continuare, eu raman cu filmul de acum!

…

…

Un titlu pentru acest post nu am pentru ca probabil fac ceva nu foarte dragut. Tocmai de aceea va ramane fara… doar cu puncte de suspensie.

‘Ati accesat…’

Sunt o fire orgolioasa, stiu. Nu e nevoie sa imi spuna nimeni, nici sa mi-o confirme. Pe langa asta, stiu si ca atunci cand ma supar, nu imi trece usor. Poate ca e si din cauza orgoliului la care mi s-a mai spus sa renunt. Poate… poate nu. Din cand in cand insa, la fel cum ma supar, imi si trece. Pur si simplu. Uit si de ce nu mai vorbeam cu cineva. Mi se face dor… Ma gandesc ca intre timp ne-am schimbat si as vrea sa bem o cafea.

Flowers

Sunt putine lucruri care ma fac sa zambesc sau care ma binedispun indiferent de situatie. Pe aceasta scurta lista insa, se regasesc florile… Din pacate in ziua de astazi se primesc mai rar fara ocazie surpiza fiind cu atat mai placuta. Pe mine intotdeauna ma fac sa zambesc, imi place sa le admir, indiferent de ocazie si cu atat mai mult cand nu exista una, cum ar fi ziua mea de nastere sau 8 Martie.
Nu uit de obicei cand sunt surpinsa astfel, mai ales ca, dupa cum spuneam, putini o mai fac. Putini stiu ce flori imi plac si isi amintesc dupa ani de zile, amintindu-mi astfel si mie de ce au un loc special in sufletul meu. Putini fac combinatii care ma surpind, mai ales ca lucrul acesta se intampla din ce in ce mai rar. Si totusi, se intampla.
Pana nu demult spuneam, mai mult sau mai putin serios, ca scuzele se cer cu flori si bomboane. Bineinteles, la asta se adauga si modul in care le ceri. Dupa cum spuneam, uneori glumeam, alteori nu. Si uite ca azi noapte un prieten a luat gluma in serios. Daca ma simteam bine inainte, acum ma simt si mai bine! Din cei care ma cunosc personal nu stiu cati m-au vazut ‘zambind cu toata fata’ dupa cum ma descria cineva insa asa sunt eu cand primesc ceva care imi place. Uit de toate. Uit si daca sau de ce eram suparata si zambesc! Uit si ce aveam de facut. Uit de faptul ca sunt obosita. Multumesc frumos! Acum mi-am invatat lectia pentru a doua oara: niciodata nu mai spun niciodata. Cel putin nu in privinta surpizelor.
Nu mai pot sa spun decat un lucru pe care unii l-au mai auzit: Uimiti-ma! Daca sunteti creativi se pare ca se poate!

‘nu plang… n-am plans… ‘

Ca tot vorbeam zilele trecute de contul de pe hi5, care saracul cred ca are panze de paianjen… [apropo de deratizare, pentru cei care stiu povestea], ma uitam mai devreme pe fotografiile mai vechi pe care le am acolo. Descriam o fotografie din cele facute de Vlad, care zicea ca ma cam scurgeam din ea, folosind un vers dintr-o poezie veche, uitata… ‘nu plang… n-am plans… nu voi plange pentru tine…’.
Nu imi mai amintesc restul. Nu imi mai amintesc exact forma… Stiu doar ca era o jumatate de clepsidra. Stiu ca era pentru o fiinta draga mie, care acum nu mai e si de care imi este foarte dor. Stiu ca ea m-a facut sa pretuiesc viata pentru ca ea s-a luptat pana in ultima clipa pentru dreptul de a zambi, de a trai, de a fi cu cei dragi! Stiu ca imi lipseste si mai stiu ca m-a facut un om mai bun decat as fi fost daca nu as fi cunoscut-o pe ea!

Protected: Multumesc!

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

gelozia, bat-o vina

Cat de geloasa poate fi o femeie? Cat de putina incredere poate sa aiba in ea si in cel care ii este alaturi? Am mai auzit de fete care verifica telefonul iubitului… Am avut chiar o colega care, periodic, se uita in telefonul iubitului si il intreba cine e fiecare fata si de ce are numarul ei… Dar, dupa ce ii citeste mesajele, sa ii mai si raspunda la telefon si sa se supere cand i se spune ca este geloasa? Sa spuna ca tragi concluzii pripite? Fie si asta… trecem peste. Dar e exagerat ca dupa asta sa o mai caute si pe respectiva pe hi5 si sa ii scrie ca nu se compara cu ea si ca nu are calitatile necesare sa se considere frumoasa! Asta e chiar prea de tot! Si totusi, uite ca s-a intamplat!