…
Un titlu pentru acest post nu am pentru ca probabil fac ceva nu foarte dragut. Tocmai de aceea va ramane fara… doar cu puncte de suspensie. Continuare [...]
‘Ati accesat…’
Sunt o fire orgolioasa, stiu. Nu e nevoie sa imi spuna nimeni, nici sa mi-o confirme. Pe langa asta, stiu si ca atunci cand ma supar, nu imi trece usor. Poate ca e si din cauza orgoliului la care mi s-a mai spus sa renunt. Poate… poate nu. Din cand in cand insa, la fel cum ma supar, imi si trece. Pur si simplu. Uit si de ce nu mai vorbeam cu cineva. Mi se face dor… Ma gandesc ca intre timp ne-am schimbat si as vrea sa bem o cafea. Continuare [...]
‘nu plang… n-am plans… ‘
Ca tot vorbeam zilele trecute de contul de pe hi5, care saracul cred ca are panze de paianjen… [apropo de deratizare, pentru cei care stiu povestea], ma uitam mai devreme pe fotografiile mai vechi pe care le am acolo. Descriam o fotografie din cele facute de Vlad, care zicea ca ma cam scurgeam din ea, folosind un vers dintr-o poezie veche, uitata… ‘nu plang… n-am plans… nu voi plange pentru tine…’.
Nu imi mai amintesc restul. Nu imi mai amintesc exact forma… Stiu doar ca era o jumatate de clepsidra. Stiu ca era pentru o fiinta draga mie, care acum nu mai e si de care imi este foarte dor. Stiu ca ea m-a facut sa pretuiesc viata pentru ca ea s-a luptat pana in ultima clipa pentru dreptul de a zambi, de a trai, de a fi cu cei dragi! Stiu ca imi lipseste si mai stiu ca m-a facut un om mai bun decat as fi fost daca nu as fi cunoscut-o pe ea! Continuare [...]
prieteni si prietenii
Citeam aseara blogul cuiva care se intreba de ce dispar prietenii din jurul lui. Nu scria despre iubiti/iubite sau amici, ci despre prieteni, acele persoane care te astepti sa iti fie mereu alaturi, cu care sa povestesti alaturi de nepoti si asa mai departe. Eu insa ma intreb altceva: exista astfel de prieteni? Pentru ca in viata mea vad ca toti vin si pleaca. Ieri se poate spune ca am pierdut doi. Culmea e ca nu imi pare rau.
Poate am aceeasi atitudine ca si respectivul, pe care multi o condamna insa eu inteleg altceva prin prietenie. Un prieten iti este, intr-adevar, alaturi la bine si la rau, insa nu te sufoca. Eu am nevoie de spatiu. Imi place sa vorbesc mult la telefon, sa povestesc, sa rad, sa ma distrez, sa am un umar pe care sa plang si, cand este cazul, sa il ofer. Dar urasc sa mi se spuna ce sa fac! Nimeni nu are dreptul asta! Accept faptul ca ceilalti au un alt punct de vedere, uneori mai bun ca al meu, accept faptul ca nu sunt perfecta, accept sa primesc sfaturi, dar nu ordine! Nu suporta nimeni altcineva consecintele faptelor mele asa ca nu are nimeni dreptul sa ia deciziile in locul meu. Si, mai ales, accept faptul ca fiecare are o viata a lui, dar nu accept sa fiu ignorata complet!
Cel putin asta cred eu. Cine nu e de acord cu mine, se pare ca nu imi poate fi prieten. Si asta nu a fost decizia mea!
Let’s do it, Romania!
-
Recent Comments
Alex on Good Bye, WordPress! Alex on My way of asking… Alex on R.I.P. Mihaela-Gabriela Luc… on R.I.P. Alex on R.I.P. littledevil on R.I.P. ioana dumitrache on Why men don’t listen and… Alex on De ce vorbim noi, fetele? sys on Protected: WIIFM? sys on De ce vorbim noi, fetele? micutzu on De ce vorbim noi, fetele? Khristianne on De ce vorbim noi, fetele? Mihaela-Gabriela Luc… on De ce vorbim noi, fetele? Mihaela-Gabriela Luc… on Leapsa…? Alex on Let’s Do It!
